El ejercito rojo entra en Bucarest / Armata roşie intră în Bucureşti

Preciosa foto del ejercito rojo entrando en Bucarest. Despues de los vaivenes politicos y militares que sufrio Rumania en la Segunda Guerra Mundial por fin los fascistas de dentro y de fuera estan siendo derrotados. Al final Rumania tuvo suerte, y el desastre a la que la abocaron el rey Carol y luego Antonescu fue reparado a medias. Al final de la guerra, Rumania recupera Transilvania, aunque Basarabia permanecera en manos rusas, donde se creara la Republica Sovietica de Moldavia, que se mantendrá hasta hoy. Podria haber sido mucho peor, por la cobardia de los gobernantes rumanos al principio de la guerra, que no declararon la guerra ni a Hitler ni a la Union Sovietica para recuperar su territorio perdido, que luego se aliaron con Hitler a pesar del robo y participaron como siervos en el ataque a la Union Sovietica y que, por fin, entran en razon y abandonan la compañia de los nazis para pedir clemencia a los aliados. Es el final de una epoca, y tras el llamado Micul Paris (el periodo boyante para la cultura y la economia rumana que solo disfrutaron los burgueses y los aristocratas, porque el campesinado y los pocos obreros vivian en condiciones pésimas), por fin una cierta igualdad y redistribucion llega a Rumania. Aunque luego derivaria en un capitalismo de Estado oligarquico (muchos de los miembros de esa oligarquia siguen en el poder 20 años despues -¡Como me recuerda a España¡), el cambio que va a sufrir durante los primeras decadas de Comunismo el pais es impresionante. Ceaucescu y los suyos (es decir, los que hicieron la Contrarrevolucion que en un malabarismo del lenguaje llaman Revolucion) se encargaron de volver a convertir a Rumania en un lugar pobre e inmoralmente desigual.

--------------------------------------

Încântătoare fotografie a armatei roşii intrând în Bucureşti. După dute-vino-urile politice şi militare suferite de România în al Doilea Război Mondial, în sfârşit fasciştii dinăuntru şi din afară au fost învinşi. La final, România a avut noroc şi dezastrul în care a fost adusă de regele Carol şi de Antonescu a fost pe jumătate reparat. La sfârşitul războiului, România recuperează Transilvania, deşi Basarabia va rămâne în mâinile ruşilor, aşa cum este şi în prezent. Ar fi putut să fie mult mai rău, din cauza laşităţii guvernanţilor români de la începutul conflagraţiei, care nu au declarat război nici lui Hitler, nici Uniunii Sovietice pentru a-şi recupera teritoriul pierdut, care apoi s-au aliat cu Hitler în ciuda furtului acestuia şi au participat ca sclavi în atacul asupra Uniunii Sovietice şi care, în fine, au abandonat compania naziştilor cerând clemenţă aliaţilor. Este sfârşitul unei epoci şi, peste aşa-numitul Micul Paris (perioada înfloritoare pentru cultura şi economia românească de care s-au bucurat doar burghezii şi aristocraţii, fiindcă ţăranul şi puţinii muncitori trăiau în condiţii mizere) a venit o anumită egalitate şi redistribuire. Deşi apoi va deriva într-un capitalism al Statului oligarhic (mulţi dintre membrii acestei oligarhii continuă să fie la putere şi la 20 de ani după 1989 – Ce mult îmi aminteşte de Spania!), schimbarea pe care o va suferi ţara în primele decade de comunism este impresionantă. Ceauşescu şi ai săi (adică cei care au făcut Contrarevoluţia care, printr-o jonglerie a cuvintelor, se numeşte Revoluţie) au convertit România într-un loc sărac şi imoral de inechitabil.