Ese es el resum
en de la noticia, que solo comparto precisamente en la parte, en que se puede entender, aunque no lo dice asi de claro, que en el caso de Iran la manipulacion mediatica esconde algo fundamental: que el lider de la revuelta, Musavi, es un fiel defensor como Mahmoud Ahmadinejad, y por lo tanto defiende el mismo regimen que el. Sin embargo, los medios occidentales nos han intentado vender la historia como que unos son "reformistas" y otros "conservadores" (cuando precisamente Ahmadinejad es mas favorable a una reforma para quitar poder a los clerigos y Musavi es el elegido de estos para mantener sus privilegios).En primer lugar, creo que ambas "revoluciones" se parecen mas de lo que se dice en el articulo, porque ambas estan "dirigidas" desde fuera. Los servicios secretos de occidente (y por aquel entonces tambien de la precapitalista URSS) estuvieron ya detras de aquella "Revolucion de terciopelo a la rumana" (la unica que fue violenta de entre ellas), y estan detras tambien de la "Revolucion verde" irani.
Ambas se nutren de miles de personas entusiasmadas por un cambio de situacion (no precisamente la mayoria), que salen a la calle en respuesta a la "llamada" programada de personajes dirigidos desde el exterior. En Rumania hace 20 años el pueblo estaba harto de la corrupcion y de la pobreza, pero en ningun caso la mayoria queria la llegada de un capitalismo salvaje que ha saqueado el pais despues (de hecho, la gran cantidad de votos del postcomunista FSN demuestra que la esperanza de la gente era una reforma del comunismo y no una ruptura hacia el abismo capitalista).
En Iran ninguno de los candidatos en lucha desea romper con la "Revolucion Islamica", aunque el conflicto en las calles se le escapa de las manos a los candidatos y solo es favorable a los intereses occidentales, siempre con los colmillos afilados cuando se trata de petroleo.
El parecido fundamental, a mi parecer, es que ninguna de las dos es realmente una "Revolucion": ambas pertenecen a la ingenieria politica habitual de la politica exterior de los intereses financieros y energeticos de Washington y sus siervos europeos, y en ambas las masas son manipuladas haciendoles creer que se va a lograr una mejora de sus condiciones de vida cuando lo que se pretende no es mas que crear una oligarquia economica que pueda repartirse el pastel en solitario en connivencia con los grandes poderes multinacionales.
Por ultimo, otro parecido de la "Revolucion" de 1989 en Rumania con la "Revolucion verde" de Iran es que los mas interesados en el cambio de regimen son los mas interesados tambien enenriquecerse a costa de cualquier cosa, incluso de un "golpe de estado", que es en el fondo lo que son todas estas "revoluciones" aterciopeladas o de colorines que, desde la caida de la URSS, son usadas como un bisturi por los cirujanos del imperio multinacional del Tio Sam (recientemente se intento en Republica Moldava, con consecuencias aun en proceso). En Rumania los miles de ciudadanos que salieron a la calle no estaban pidiendo el fin del comunismo (el lema "jos comunismul" fue escrito en occidente, como dijo Virgil Zbaganu), y sus intenciones sobre todo eran acabar con la politica de restricciones de Ceausescu y no tanto con el sistema.
El triunfo de la "Revolucion" fue la victoria de los mismos comunistas que buscaban enriquecerse mas y conservar o reforzar su acceso al poder, y que, en su oportunismo, cambiaron de chaqueta para lograrlo, igual que ya lo habian hecho cuando el regimen casifeudal rumano del periodo interbelico (que luego fue fascista) fue transformado en comunista.En fin, ante la pregunta de si la Revolucion de Iran es como la Revolucion de Rumania, mi respuesta es que, salvando las enormes distancias de tiempo, espacio y circunstancias, son mas parecidas de lo que parece, esencialmente es un aspecto: en ambas se trata mas bien de "contrarrevoluciones" o "golpes de estado", aunque se disfracen de movimiento de masas mediante la infiltracion de agentes politicos y Ongs financiadas por occidente. Aunque si profundizamos en ellas, las diferencias son abismales, porque cada una tiene una complejidad propia que las hace muy diferentes.
Por ultimo, los comentaristas citados en la noticia dicen cosas como esta, que mas bien señalan los parecidos aunque ellos intentan precisamente remarcar las diferencias:
"Los jovenes iranies no quieren cambiar el regimen, sino solo adaptar este a los tiempos modernos, corregir los resultados y liberalizar la economia", declara Carmen Gavrilă. Esta misma frase podria aplicarse a la Rumania de entonces, porque no creo que la mayoria de los rumanos quisieran cambiar el regimen, sino solo, como dice esta periodista de Radio România Actualităţi, adaptarlo a los tiempos modernos y mejorar (que no liberalizar) la economia.
Cătălin Avramescu, consejero presidencial de Basescu, subraya que detras de los manifestantes no hay una fuerza politica, asi como sucede en las grandes revoluciones de la historia. Es decir, lo mismo que ocurrio en Rumania, donde no habia ninguna fuerza politica organizada detras de la agitacion popular (salvo agentes concretos que fueron los que dirigieron el proceso segun el guion de occidente -como sucede en Iran).
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/856184/Revolta-din-Iran-nu-e-ca-Revolutia-din-Romania/
....................................................................................................................................
Acesta este titlul unui articol din "Evenimentul Zilei" de azi, care apare pe prima pagină. În ciuda faptului că este improprie comparaţia între cele două evenimente, foarte îndepărtate din varii aspecte, voi încerca să particip la căutarea asemănărilor şi a diferenţelor în jocul pe care îl propune ziarul. Conform celor spuse de ziarist, „Revoluţia” română pretindea o schimbare de „regim”, în timp ce Iran, nu.
Acesta este rezumatul ştirii, pe care o împărtăşesc doar în parte şi anume acolo unde zice că, în cazul Iranului, manipularea mediatică ascunde ceva fundamental: anume că liderul revoltei, Musavi, este un fidel apărător al revoluţiei islamice şi prin urmare apără acelaşi regim ca şi Mahmoud Ahmadinejad. Totuşi, mediile occidentale nu au încercat să vândă o poveste despre „reformişti” şi „conservatori” (tocmai Ahmadinejad este în favoarea reducerii puterii clericilor, în timp ce Musavi este ales de către aceştia pentru a le menţine privilegiile).
În primul rând, cred că ambele „revoluţii” se aseamănă mai mult decât se recunoaşte în articol, deoarece ambele sunt „dirijate” din afară. Serviciile Secrete occidentale (şi, de asemenea, ale Uniunii Sovietice precapitaliste) erau în spatele acelei „Revoluţii de catifea române” (unica din zonă care a fost violentă), şi se află şi în spatele „Revoluţiei verzi” iraniene.
Ambele se hrănesc din entuziasmul miilor de persoane care vor o schimbare a situaţiei (nu tocmai majoritatea), care ies în stradă ca răpuns la „chemarea” programată a personajelor conduse din exterior. În România, acum 20 de ani, poporul era sătul de corupţie şi sărăcie, dar în nici un caz majoritatea nu dorea sosirea capitalismului sălbatic care a jefuit ţara după aceea (de fapt, numărul mare de voturi primite de postcomunistul FSN demonstrează că oamenii sperau într-o reformă a comunismului şi nu ruptura spre abismul capitalist).
În Iran, nici unul dintre candidaţii în luptă nu dorea să o rupă cu „revoluţia islamică”, deşi candidaţii scapă din frâie conflictul de pe străzi, care favorizează doar interesele occidentale, mereu cu dinţii ascuţiţi când este vorba de petrol.
Asemănarea fundamentală, în opinia mea, este că nici una nu este realmente o „Revoluţie”: ambele aparţin ingineriei obişnuite a politicii externe a intereselor financiare şi energetice ale Washingtonului şi ale sclavilor săi europeni şi, în ambele, masele sunt manipulate prin inducerea credinţei că se va reuşi o ameliorare a condiţiilor de viaţă, când, în realitate nu e vorba de altceva decât de crearea unei oligarhii economice, de repartizarea între ei a tortului, în bună convieţuire cu marile puteri multinaţionale.
În ultimul rând, altă asemănare a „Revoluţiei” din 1989 din România cu „Revoluţia verde” din Iran constă în faptul că cei mai interesţi de schimbarea regimului sunt şi cei mai interesaţi să se îmbogăţească sub orice formă, inclusiv printr-o „lovituă de stat”, ceea sunt, în fond, aceste „revoluţii” catifelate sau colorate care, după căderea URSS sunt folosite precum un bisturiu de către chirurgii imperiului multinaţional al Unchiului Sam (recent s-a încercat în Republica Moldova, cu consecinţe în că în proces de derulare). În România, miile de cetăţeni care au ieşit în stradă nu cereau sfârşitul comunismului (sloganul „Jos comunismul” a fost scris în occident, după cum a spus Virgil Zbăganu) şi intenţiile lor constau, mai ales, în a termina cu politica de restricţii a lui Ceauşescu şi nu atât cu sistemul.
Triumful „Revoluţiei”a fost victoria aceloraşi comunişti care căutau să se îmbogăţească şi mai mult şi să-şi păstreze sau să îşi întărească accesul la putere, în oportunismul lor au schimbat doar părul, nu şi năravul, pentru a reuşi, la fel cum o făcuseră când regimul cvasifeudal românesc din perioada interbelică (care a fost fascist) s-a transformat în regim comunist.
În fine, la întrebarea dacă revoluţia din Iran este precum revoluţia română, răspunsul meu este că, exceptând enormele distanţe temporale, spaţiale şi circumstanţiale, mai mult se aseamănă, în mod esenţial în următorul aspect: în ambele cazuri este vorba mai degrabă de „contrarevoluţii” sau „lovituri de stat”, deşi sunt deghizate în mişcări ale maselor în care sunt infiltraţi agenţi politici şi ONG-uri finanţate de către Occident. Deşi, dacă privim mai profund, diferenţele sunt abisale, deoarece fiecare are o complexitate proprie care le diferenţiază.
În fine, comentatorii citaţi în ştire spun lucruri orecum acesta, că mai degrabă semnalează asemănări, deşi ei încearcă să remarce diferenţele:
„ Tinerii iranieni nu doresc schimbarea regimului, ci doar adaptarea acestuia la timpurile moderne, corectarea rezultatelor şi liberalizarea economiei”, declară Carmen Gavrilă. Această frază ar putea să se aplice României de atunci, pentru că nu cred că majoritatea românilor dorea schimbarea regimului, ci, după cum spune jurnalista de la Radio România Actualităţi, adaptarea lui la timpurile moderne şi ameliorarea (nu liberalizarea economiei).
Cătălin Avramescu, consilier prezidenţial, subliniază faptul că în spatele manifestanţilor nu există o forţă politică, aşa cum s-a întâmplat în cazul marilor revoluţii ale istoriei. Adică, acelaşi lucru care s-a întâmplat în România, unde nu a existat nici o forţă politică organizată în spatele agitaţiei populare (cu excepţia agenţilor concreţi care au dirijat procesul conform scenariului occidentului – aşa cum se întâmplă în Iran).
No hay comentarios:
Publicar un comentario