Viajar en tren en Rumania/O călătorie cu trenul în România

Viajar en tren en Rumania es todavia un espectaculo dificil de superar. Esta Navidad he viajado de Bucarest a Baia Mare, ida y vuelta. Unos 1200 kilometros en 25 horas. No soy partidario de los trenes de alta velocidad (sobre todo si sus precios son solo aptos para la minoria de la poblacion, como sucede en España), pero creo que un buen sistema de ferrocarril no tiene porque tener un ferrocarril supermoderno para prestar un servicio adecuado.

En primer lugar, los retrasos son algo comun en C.F.R. (la compañia de ferrocarriles rumana -que desde tiempos de Petrescu, en entreguerras, ya se caracterizaba por su corrupcción -ver pag. 204, 205 El lecho de Procusto, Camil Petrescu, Ed. Gadir, 2007, trad. Joaquin Garrigos-). La salida el dia 23, prevista a las 19,50, tuvo lugar realmente a las 20,10 minutos, y la llegada a Baia Mare fue a las 8:00 del dia 24 y no a las 6.27 como estaba marcado en el horario de trenes. Es decir, aparte de la lentitud del viaje, que puede ser asumible, la ineficacia de la compañia es exasperante.

En segundo lugar, las condiciones del viaje son lamentables. La luz del compartimento no funcionaba, y los servicios estaban sucios desde la salida, llenos de orina y suciedad congelada (la temperatura fuera era de unos 10 grados bajo cero, pero en este caso funcionaba la calefaccion en los compartimentos, no como en uno de ellos donde los viajeros iban congelados). A la vuelta, al llegar a Brasov, a Predeal y a Sinaia, donde todos saben que los domingueros de Bucarest van en masa a pasar el dia en la nieve, los pasillos se llenaron de niños, de familias, haciendo que el tren pareciera un tipico transporte publico de otros paises mas lejanos como la India o Pakistan.

En fin, mi pregunta es qué ha pasado con todo el dinero del Estado para el fomento del ferrocarril desde la caida del comunismo. El Estado no ha hecho nada para mejorar las lineas y la velocidad en 19 años, tan solo ha comprado algunos trenes nuevos que, por otro lado, no sirven para nada poque las lineas son eficaces para las condiciones de los años 80, pero no para hoy dia. Y hay cosas que depende mas de las ganas que de la financiacion, por ejemplo, la limpieza de los retretes. La respuesta a esa pregunta solo puede ser una: los politicos se han guardado el dinero en su bolsillo y no han invertido ni los impuestos de los ciudadanos ni las ayudas europeas nada mas que en sus vicios personales (se abran hartado de comprarse coches de lujo o ir de putas). Como siempre, Rumania a la cola de Europa incluso en limpieza.

Y luego dicen por ahi que en Rumania la corrupcion se combate. Por supuesto, se combate la pequeña corrupcion, la del taxista que cobra un poco mas, la del policia que hace la vista gorda ante una multa, la del medico que acepta regalos del paciente -si esta permitido que sea del visitador medico, claro- etc... Pero la corrupcion que hay entre el camino del pago de impuestos hasta su uso, no se persigue, la corrupcion que va desde la salida de los fondos europeos de Bruselas hasta su aplicacion en carreteras, mejoras de trenes, servicios publicos, ni se tiene en cuenta.

---------------------------------------------------------------------------------

A călători cu trenul în România reprezintă încă un spectacol peste care cu greu se poate trece. Crăciunul acesta am călătorit de la Bucureşti la Baia Mare, dus-întors. Vreo 1.200 de kilometri în 25 de ore. Nu sunt partizanul trenurilor de mare viteză (mai ales dacă preţurile sunt la îndemâna unei mici părţi a populaţiei, cum se întâmplă în Spania), dar cred că un sistem bun de căi ferate nu trebuie să fie supermodern ca să presteze un serviciu adecvat.

În primul rând, întârzierile sunt ceva comun la CFR (compania română de căi ferate - care, din timpurile lui Petrescu, perioada interbelică, se caracteriza prin corupţie - vezi pag. 204, 205 El lecho de Procust, Camil Petrescu, Ed. Gadir, 2007, trad. Joaquin Garrigos). Plecarea, în ziua de 23 decembrie, prevăzută pentru ora 19.50, a avut loc în realitate, la 20.10, iar sosirea la Baia Mare s-a produs la 8.00, pe 24 decembrie, şi nu la 6.27, cum era trecut în orarul trenurilor. Adică, în afară de lentoarea călătoriei, care poate fi înţeleasă, ineficienţa companiei este exasperanta.

În al doilea rând, condiţiile de călătorie sunt lamentabile. Lumina în compartiment nu funcţiona şi toaletele erau murdare încă de la început, pline de urină şi murdărie îngheţată (temperatura afară era de vreo minus 10 grade, dar în acest caz încălzirea funcţiona în compartimente, nu cum s-a întâmplat într-unul dintre ele unde pasagerii călătoreau congelaţi). La întoarcere, la Braşov, Predeal şi Sinaia, unde se ştie că lumea vine în masă să îşi petreacă zilele de sâmbătă şi duminică, culoarele se umpleau de copii, de familii, făcând ca trenul să pară un transport public din ţări mai îndepărtate, precum India sau Pakistan.

În fine, întrebarea mea este ce s-a întâmplat cu banii Statului pentru întreţinerea căilor ferate după căderea comunismului? Statul nu a făcut nimic în 19 ani pentru a îmbunătăţi liniile şi viteza, nici nu a cumpărat trenuri noi, care, pe de altă parte, nu servesc la nimic, deoarece liniile sunt eficace pentru condiţiile anilor '80, nu pentru zilele noastre. Şi există lucruri care depind mai mult de chef decât de finanţre, de exemplu, curăţenia veceurilor.
Răspunsul la această întrebare poate fi doar unul: politicienii şi-au păstrat banii în buzunarelel lor şi nu au investit nici impozitele cetăţenilor, nici ajutoarele europene în altceva decât în viciile lor personale (maşini de lux sau vizite la prostituate). Ca de fiecare dată, România la coada Europei şi în privinţa curăţeniei.
Şi apoi se vorbeşte pe aici că în România corupţia se combate. Desigur, se combate mica corupţie, aceea a taximetristului care îţi ia un pic mai mult, a poliţistului care se face că plouă în faţa unei amenzi, a medicului care acceptă cadouri de la pacient – dacă e permis să fie din partea distribuitorilor de medicamente, nomal, etc. Dar corupţia care există pe drumul dintre plata impozitelor şi folosirea acestora, nu se anchetează, de corupţia care începe din momentul plecării fondurilor europene de la Bruxelles până la punerea lor în aplicare în şosele, trenuri mai bune, servicii publice nu se ţine seama.