Es gracioso que mucho de los politicos que dirigen gobiernos no utilicen sus nombres completos sino que eligan el apellido que mejor suene, o tenga una resonancia mas noble. El caso de Barack Husein Obama, conocido por Barack Obama, es evidente: su nombre arabe le quitaria mucho apoyo entre la poblacion racista y antiarabe norteamericana. Pero.. Si se llama asi, que se le va a hacer? Sin embargo, en honor del marketing y de turbios intereses politicos, se da a conocer como Obama (que por otro lado tiene tambien resonancias chirriantes porque se llama casi igual que el enemigo publico numero uno de USA: OSama Bin Laden).
En Espana tenemos a Jose Luis Rodriguez Zapatero, conocido como Zapatero o ZP. Parece que este socialista considera que Rodriguez es un apellido demasiado obrero y comun como para ser nombre de presidente del gobierno, lo que choca con sus supuestas convicciones socialistas (tantas cosas de su gobierno chocan con estas convicciones!!!!).
En Rumania tenemos el caso del antiguo premier, Calin Popescu-Tariceanu, conocido por todos por Tariceanu. Popescu es un apellido muy comun en Rumania, parece que indigno de un hombre politico dirigente de los asuntos serios del Estado.En fin...
Casos de pijismo de este nivel hay muchos. Quizas podamos hacer del lenguaje un arma y llamar a las cosas por su nombre. En este mundo en que las cosas se nombran siempre de acuerdo a su finalidad politica-economica, en que un bombardeo puede ser una accion militar o un acto de terrorismo segun de que lado venga, en que una democracia lo es aunque el pueblo no decida realmente nada, en que la palabra prostitucion solo se use para designar a las mujeres que venden su cuerpo y no para designar a todos los que venden sus opiniones y principios por dinero, quizas en este mundo deberiamos empezar a llamar a las cosas por su nombre, al pan pan y al vino vino, como dice el refran castellano, como forma de desvelar la realidad.
El lenguaje como arma de resistencia politica.Asi que en 20 de enero deberiamos felicitar al nuevo presidente del gobierno norteamericano, Barack Husein, como nuevo presidente del Imperio. O empezar a llamar al Estado que realiza la matanza de Gaza como lo que es, asesino y terrorista. El lenguaje es un arma que solo usa el poder para construir un regimen de verdad (un orden simbolico que determina lo que es bueno y lo que es malo, lo que es acceptable y lo que no) y nosotros olvidamos que con el podemos cuestionar y atacar esa verdad impuesta.
------------------------------------------------------------------------------------
Este amuzant faptul că mulţi dintre politicienii care conduc guverne nu îşi folosesc numele complete, ci aleg un nume care sună mai bine sau care are o rezonanţă nobilă. Cazul lui Barack Husein Obama, cunoscut ca Barack Obama, este evident: numele său arab i-ar lua mult din sprijinul populaţiei rasiste şi antiarabe nord-americane. Însă... dacă se numeşte aşa, ce poţi să-i faci? Totuşi, în onoarea marketingului şi a tulburatelor interese politice, este cunoscut ca Obama (care, pe de altă parte, are şi rezonanţe răsunătoare pentru că are un prenume aproape identic cu al vechiului inamic public numărul unu al SUA: Osama Bin Laden).
În Spania îl avem pe Jose Luis Rodriguez Zapatero, cunoscut ca Zapatero sau ZP. Se pare că acest socialist consideră că Rodriguez este un nume prea muncitoresc şi comun pentru a fi numele unui şef al guvernului, ceea ce se bate cap în cap cu presupusele sale convingeri socialiste (atâtea lucruri din guvernul său se bat cap în cap cu aceste convingeri!!!).
În România avem cazul fostului premier, Călin Popescu-Tăriceanu, cunoscut de toţi ca Tăriceanu. Popescu este un nume comun în România, se pare nedemn de un om politic conducător al unor afaceri serioase ale Statului. În fine...
Cazuri de snobism de acest nivel sunt multe. Poate că putem să facem din limbaj o armă şi să numim lucrurile pe numele lor. În această lume în care lucrurile se denumesc în acord cu finalitatea lor politico-economică, în care un bombardament poate fi o acţiune militară sau un act de terorism, depinde din ce parte vine, în care o democraţie există, deşi poporul realmente nu decide nimic, în care cuvântul prostituţie se foloseşte doar pentru a desemna femeile care îşi vând corpul şi nu pentru a-i desemna pe toţi cei care îşi vând opiniile şi principiile pentru bani, poate că în această lume ar trebui să începem să le spunem lucrurilor pe nume, la pâine pâine şi la vin vin, aşa cum spune refrenul spaniol, ca formă de a dezveli adevărul.
Limbajul ca armă a rezistenţei politice. Aşa că pe 20 ianuarie ar trebui să îl felicităm pe noul preşedinte nord-american, Barack Husein, ca noul preşedinte al Imperiului. Sau să începem să-i spunem Statului care realizează măcelul din Gaza aşa cum e, asasin şi terorist. Limbajul este o armă pe care o foloseşte doar puterea pentru a construi un regim al adevărului (o ordine simbolică care determină ce e bun şi ce e rău, ceea ce e de acceptat şi ce nu), iar noi uităm că, ajutaţi de el putem să ne îndoim şi să atacăm aceast adevăr impus.
No hay comentarios:
Publicar un comentario