domingo, 11 de enero de 2009

Nicolae Grigorescu

Mi conocimiento de la cultura rumana avanza poco a poco. Ahora le ha tocado a la pintura. Nicolae Grigorescu (15 de mayo de 1838 - 21 de julio de 1907) fue uno de los fundadores de la pintura moderna rumana.. Nacio en Pitaru, Dambovita, en la entonces Tara Romaneasca, en una familia de campesinos. En 1843 la familia se trasladó a Bucarest. A edad temprana (entre 1848 y 1850), se convirtió en aprendiz en el taller del pintor Anton Chladek y creó iconos para la iglesia de Băicoi y el monasterio de Căldăruşani.

En 1856 elaboro la composición histórica Mihai Viteazu dejando caer su bandera, Mihai scăpând stindardul, bajo influencia de las ideas unionistas del poema de igual nombre de Dimitrie Bolintineanu, que presentó al domnitor Barbu Stirbei, junto con una petición solicitando la ayuda financiera para sus estudios.

En sus inicios se dedico a la pintura mural de iglesias, y asi entre 1856 y 1857, pintó la iglesia del monasterio Zamfira, Prahova , y en 1861 la iglesia del monasterio Agapia. Con la ayuda de Mihail Kogălniceanu (primer ministro del domnitor Alexandru Ion Cuza, bajo el cual Tara Romaneasca y Moldavia se unieron en 1859), recibió una beca para estudiar en Francia.

En el otoño de 1861, el joven Grigorescu se instala en París, donde estudió en la École des Beaux-Arts. Asimismo, asistió al taller de Sébastien Cornu, donde estaba como colega Pierre-Auguste Renoir. Sin embargo, pronto abandonó este taller y, atraído por los conceptos artísticos de la escuela de Barbizon, abandonó París hacia esta aldea, donde se convirtió en el colaborador de artistas como Jean-François Millet, Jean-Baptiste Camille Corot, Gustave Courbet y Théodore Rousseau.

Bajo la influencia del grupo, Grigorescu buscó nuevos medios de expresión y siguió la tendencia de la pintura al aire libre, que también fue importante en el Impresionismo. A continuación, expuso en el Salon de París de 1868 la pintura Tanara ţigancă (niña gitana). Regresó a Rumania un par de veces y al inicio de 1870 participó en las exposiciones de los artistas vivos y las organizadas por la Sociedad de los Amigos de la Belle-Arts. Entre 1873 y 1874 viajó a Italia, Grecia y Viena, bebiendo constantemente de nuevas influencias.

En 1877 fue llamado para acompañar al rumano Ejército como un "pintor de primera línea" en la Guerra de la Independencia, durante la cual hizo dibujos y bocetos que más tarde utilizados en la creación de obras a gran escala. En 1889 su trabajo fue destacado en la Exposición Universal en París y en el Ateneo Rumano. De 1879 a 1890 trabajó en Francia, especialmente en Vitré, Bretagne, y, en su taller en París.

En 1890 se radicó en el campo y comenzó a pintar temas pastorales que representan, sobre todo, retratos de niñas campesinas, las imágenes de carros de bueyes en los caminos polvorientos y otros paisajes. Fue nombrado miembro honorario de la Academia Rumana en 1899. En el momento de su muerte, Grigorescu estaba trabajando en su Întoarcerea de la Balci (El Retorno de la Feria).

Su influencia del impresionismo frances es evidente, siendo quizas el pintor que introdujo la pintura moderna en el arte rumano. Destacan (desde mi punto de vista) sus escenas del mundo rural. Algunos de sus mas bellas obras son las siguientes:

-----------------------------------------------------------------------------

Cunoştinţele mele despre cultura română avansează puţin câte puţin. Acum a venit rândul picturii. Nicolae Grigorescu (15 mai 1838 – 21 iulie 1907) a fost unul dintre fondatorii picturii moderne româneşti. S-a născut la Pitaru, Dâmboviţa, în ceea ce atunci era Ţara Românească, într-o familie de ţărani. În 1843, familia s-a mutat la Bucureşti. La vârstă fragedă (între 1848 şi 1850), a devenit ucenic în atelierul pictorului Anton Chadlek şi a creat icoane pentru biserica din Băicoi şi pentru mănăstirea Căldăruşani.

În 1856 a elaborat compoziţia istorică Mihai Viteazu scăpând stindardul, sub influenţa ideilor unioniste ale poemului cu acelaşi nume al lui Dimitrie Bolintineanu, pe care l-a prezentat domnitorului Barbu Ştirbei, împreună cu o petiţie, solicitând ajutor financiar pentru studiile sale.

La începuturi, s-a dedicat picturii bisericeşti şi aşa, între 1856 şi 1857, a pictat biserica mănăstirii Zamfira, Prahova, şi în 1861, biserica mănăstirii Agapia. Cu ajutorul lui Mihail Kogălniceanu (prim-ministrul lui Alexandru Ioan Cuza, sub domnia căruia Ţara Românească şi Moldova s-au unit, în 1959), a primit o bursă pentru a studia în Franţa.

Sub influenţa grupului, Grigorescu a căutat noi modalităţi de expresie şi a urmat tendinţa picturii în aer liber, care a fost şi ea importantă în Impresionism. În continuare, a expus la Salonul de la Paris din 1868 pictura Tânără ţigancă. S-a întors în România de câteva ori şi la începutul lui 1870 a participat la expoziţiile artiştilor în viaţă şi la cele organizate de Societatea Prietenilor Belle-arte. Între 1873 şi 1874 a călătorit în Italia, Grecia şi Austria (Viena), adăpându-se constant din noile influenţe.

În 1877 a fost chemat pentru a însoţi armata română în calitate de „pictor în linia întâi” în Războiul de Independenţă, în timpul căruia a realizat desene şi schiţe pe care mai târziu le-a folosit pentru crearea operelor la scară mare. În 1889 munca sa a fost remarcată la Expoziţia Universală de la Paris şi la Ateneul Român. Din 1879 până în 1890 a lucrat în Franţa, în special în Vitre, Bretania şi în atelierul său din Paris.

În 1890 s-a statornicit la ţară şi a început să picteze teme pastorale care reprezintă, mai ales, portrete de copile ţărănci, imagini cu care cu boi pe drumurile prăfuite şi alte peisaje. A fost numit membru onorific al Academiei Române, în 1899. În momentul morţii sale, Grigorescu lucra la tabloul Întoarcerea de la Bâlci.

Influenţele din impresionismul francez sunt evidente, fiind poate pictorul care a introdus pictura modernă în arta românească. Ies în evidenţă (din punctul meu de vedere) scenele din lumea rurală. Unele dintre cele mai frumoase opere ale sale sunt următoarele:




























5 comentarios:

paaliy dijo...

me gusta muchísimo!

gracias por este "descubrimiento"..

Jose Luis Forneo dijo...

Me alegro que te guste!

Anónimo dijo...

estupendo!!!!!!!!!!!

andres dijo...

sabes si grigorescu ponia en su firma una inicial que no fuese N.
brillante trabajo

Jose Luis Forneo dijo...

Creo que Grigoscu firmaba solo con su apellido, sin inicial del nombre. Gracias por tus palabras, Andres.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...