Testamento, de Tudor Arghezi/Testament, de Tudor Arghezi

"El siervo lo escribio, el señor lo lee,

sin entender que en su profundidad

permanece la colera de mis antepasados"

"Robul a scris-o, Domnul o citeşte,

Făr-a cunoaşte că-n adâncul ei

Zace mânia bunilor mei"

----------------

"Nuestro dolor mas sordo y amargo

lo concentre en un solo violin

y escuchandolo ha bailado el amo

como un chivo degollado"

"Durerea noastră surdă şi amară

O grămădii pe-o singură vioară

Pe care ascultând-o a jucat

Stăpânul ca un ţap înjunghiat"

Todo un descubrimiento. En mis paseos por Bucarest suelo entrar en los anticuarios, principalmente librerias, buscando textos traducidos al español. Sobre todo bilingues. De momento solo he encontrado tres libros de autores rumanos en ambos idiomas, rumano y español. Uno es el de Ion Barbu, "Juego Segundo". Otro una seleccion de Eminescu. Y el tercero, "Palabras adecuadas", de Tudor Arghezi (bueno, tambien me compre en una feria de antiguedades el Libro I de El Capital por 15 lei).

En fin, volvamos a Arguezi. Me esta gustando mucho su sensibilidad social y artistica, expresion de las mutaciones y conflictos politicos que vivio en su vida (1880-1967). Era un buscador, un cuestionador, de ahi que probara varias soluciones para enfrentarse a la vida injusta (la monastica, la socialista, y finalmente, la comunista). Se llamaba realmente Ion Theodorescu, y como he dicho mas arriba, ha sido todo un descubrimiento. Simbolista y comprometido, estuvo en la carcel por escribir contra el gobierno de Antonescu durante la Segunda Guerra Mundial. A la altura de otro del que hablare otro dia, Panait Istrati.

Pero lo que realmente importa es su poesia. Algunos poemas merecen la pena ser compartidos. Por eso, aqui va uno de ellos, que me han gustado muchisimo (el otro, un poema dedicado a Vlad Tepes, lo colgare otro dia). Se trata de Testamento, un texto que escribe para sus hijos. En el la venganza social late, y el testigo hacia el futuro permanece en la figura del hijo que, en el caso de Arghezi, no ha tenido exito (como en el de Rumania entera). Hoy la hija de Arghezi, Mitzura, forma parte del partido ultraderechista Romania Mare... El testamento de Arghezi no sirvio para que los hijos continuaran la lucha social de los padres... Una encarnacion particular de lo que pasa en la realidad de Rumania, o del mundo. Porque hoy Rumania es otra mas de las naciones sin identidad, y de los pueblos sin un apice de ansia de justicia social.

---------------------------------------------------------------------------

O adevărată descoperire. În plimbările mele prin Bucureşti obişnuiesc să intru în anticariate, în principal librării, căutând texte traduse în spaniolă. Mai ales bilingve. Deocamdată am găsit doar trei cărţi de autori români în ambele limbi, română şi spaniolă. Una e de Ion Barbu, “Joc secund”. Alta o selecţie din Eminescu. Şi a treia, “Cuvinte potrivite” de Tudor Arghezi (mă rog, am cumpărat de la un târg de antichităţi Cartea I din “Capitalul” cu 15 lei).

În fine, să revenim la Arghezi. Îmi place mult sensibilitatea sa socială şi artistică, expresie a mutaţiilor şi conflictelor pe care le-a trăit în viaţă (1880-1967). Era un căutător, un om ce îşi punea mereu întrebări, de aici şi faptul că încerca variate solutii pentru a se opune vieţii injuste (monahală, socialistă şi, în cele din urmă, comunistă). Numele său real era Ion Theodorescu, şi, cum am spus mai sus, a fost pentru mine o adevărată descoperire. Simbolist şi cu principii, a fost închis pentru că a scris împotriva guvernului Antonescu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La înălţimea altuia despre care voi scrie, Panait Istrati.

Dar ceea ce contează într-adevăr, este poezia sa. Unele poeme merită să fie împărtăşite. De aceea, mai jos e unul dintre ele, care mi-a plăcut mult (celălalt, un poem dedicat lui Vlad Ţepeş, o să îl postez în altă zi). E vorba de Testament, un text scris pentru copiii săi. În el, pulsează răzbunarea socială. Iar ştafeta viitorului rămâne în figura fiului care, în cazul lui Arghezi, nu a avut succes (la fel ca în cazul întregii Romaníi). Azi, fiica lui Arghezi, Mitzura, face parte din partidul de extremă dreapta România Mare… Testamentul lui Arghezi nu a folosit pentru ca fiii să continue lupta socială a părinţilor… O încarnare particulară a ceea ce se petrece în realitate în România sau în lume. Pentru că azi Romania este încă una dintre naţiunile fără identitate, încă unul dintre popoarele fără nici cea mai mică dorinţă de dreptate socială.

Testamento

No te dejare como bienes tras mi muerte,

mas que un nombre escrito en un libro.

En la noche rebelde que viene

desde mis antepasados hasta ti,

a través de abismos y de fosos profundos

subidos arrastras por mis abuelos,

hacia ti comenzó a marchar mi libro.

Hijo mío, los míos te esperaban.

Deja este documento en tu almohada.

Es la primera vez que se expresaron

los siervos de hopalanda, es la palabra

de sus huesos vaciados en mí mismo.

Para que hoy por la primera vez

se transforme la pala en lapicero

y en tintero la tierra,

nuestros antepasados amasaron

el sudor del trabajo de los siglos.

Con ruda voz, hablándole a los bueyes,

di nacimiento a las palabras nuevas

ya la canción de cuna de mañana.

Luego amasando el largo tiempo duro

le di forma de ídolos y sueños.

Convertí los harapos en coronas.

Y cuando transformé el veneno en miel

la dulce forma se mantuvo intacta.

Hilando el hilo del insulto a veces

tejí la gentileza o la blasfemia.

Y en el atrio patricio la ceniza

de los muertos cambié en un dios de piedra:

En esa alta frontera de dos mundos

fue mi deber velar desde la altura.

Mis tristezas amargas, mis dolores,

en un solo violín se acumularon

a cuyo son puede el señor bailar

como si degollaran un carnero.

Del fango, de las llagas, del horror,

hice que renaciera la belleza.

El látigo de ayer es hoy palabra,

es el dulce castigo para el hijo

por el crimen de todos y las cárceles.

Es el derecho de una rama oscura

que sale de la selva hacia una estrella

y así como un racimo de verrugas

se anuncia el fruto del dolor humano.

Perezosa, tendida en el sofá,

ay, la princesa sufre por mi libro.

Porque, letra de fuego o de herrería,

en mi libro se casan y se funden

como el hierro quemante y la tenaza.

El siervo lo escribió. El señor lo lee,

pero no ve en el fondo de sus letras

la cólera de mis antepasados.

Testament

Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte

Decât un nume adunat pe-o carte.

În seara răzvrătită care vine

De la străbunii mei până la tine,

Prin râpi şi gropi adânci,

Suite de bătrânii mei pe brânci,

Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă,

Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

Aşeaz-o cu credinţă căpătâi.

Ea e hrisovul vostru cel dintâi,

Al robilor cu saricile, pline

De osemintele vărsate-n mine.

Ca să schimbăm, acuma întâia oară,

Sapa-n condei şi brazda-n călimară,

Bătrânii-au adunat, printre plăvani,

Sudoarea muncii sutelor de ani.

Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite

Eu am ivit cuvinte potrivite

Şi leagăne urmaşilor stăpâni.

Şi, frământate mii de săptămâni,

Le-am prefăcut în versuri şi-n icoane.

Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.

Veninul strâns l-am preschimbat în miere,

Lăsând întreagă dulcea lui putere.

Am luat ocara, şi torcând uşure

Am pus-o când să-mbie, când să-njure.

Am luat cenuşa morţilor din vatră

Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,

Hotar înalt, cu două lumi pe poale,

Păzind în piscul datoriei tale.

Durerea noastră surdă şi amară
O grămădii pe-o singură vioară,

Pe care ascultând-o a jucat

Stăpânul ca un ţap înjunghiat.

Din bube, mucegaiuri şi noroi

Iscat-am frumuseţi cu preţuri noi.

Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte

Şi izbăveşte-ncet pedepsitor

Odrasla vie-a crimei tuturor.

E-ndreptăţirea ramurei obscure

Ieşită la lumină din pădure

Şi dând în vârf ca un ciorchin de negi

Rodul durerii de vecii întregi.

Întinsă leneşă pe canapea,

Domniţa suferă în cartea mea.

Slova de foc şi slova făurită

Împerechiate-n carte se mărită,

Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte,

Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
Făr-a cunoaşte că-n adâncul ei

Zace mânia bunilor mei.