¿Realmente hay poco paro en Rumania?/Şomajul e, într-adevăr, redus în România?

El numero de parados ha llegado, segun datos de finales de agosto, a 601.673, siendo la tasa de un 6,6%, segun anuncio recientemente el presidente de la Agencia Nacional para la Ocupacion de la Fuerza de Trabajo (ANOFM), Silviu Bian. El numero de parados ha crecido por decimocuarto mes consecutivo, aunque esta cifra parece buena frente a la de la media de la U.E. (un 9,5% en julio), a pesar de que Rumania es la cuarta de sus economias mas debiles. Sin embargo, la caida del PIB, estimada en un 7 o 8% frente al año anterior, es la mas alta de los 27 paises de la institucion europea.

Claro que estas estadisticas no cuentan a los rumanos que estan fuera del pais, buscando trabajo en otros estados mas prosperos. Para ser considerado parado se ha de estar incluido en la base de datos de la ANOFM, y tiene que estar disponible para empezar el trabajo ofertado de manera inmediata. Silviu Bian afirma que la mayoria de los rumanos emigrados no van a volver, por lo que la tasa de paro no corre peligro de crecer de forma alarmante por su retorno, segun un estudio de la propia agencia que ha concluido que solo un 1% de ellos regresara a Rumania.

Por otro lado, la tasa de Actividad de la poblacion rumana es una de las mas bajas de Europa (poblacion activa del pais entre 16 y 65 años incorpoarada al mercado de trabajo), quedandose en un 63,9%, un 17% mas baja que la mas alta de la U.E. (la de Suecia, con un 79,3%), siendo la media de la union de un 70%. La tasa de poblacion activa mide la cantidad de personas que se han incorporado al mercado de trabajo o que lo buscan, al contrario de la tasa de poblacion en edad economicamente activa, es decir, el numero de trabajadores que estan en edad de trabajar, sin contar si quieren o no hacerlo. En este sentido, la tasa tan baja de poblacion activa en Rumania significa que, a pesar del numero de posibles trabajadores, solo un 63,9% se ha incorporado al mercado ejerciendo una actividad laboral o al menos buscandola.

Teniendo en cuenta que en Rumania existe segun los ultimos censos una poblacion en edad laboral (entre 16 y 65 años) de 14,74 millones, y que buscandose la vida fuera hay otros 1,5 millones de rumanos, las conclusiones podrian ser diferentes. Si reconocemos que todos los rumanos emigrados huyeron del pais por la imposibilidad de encontrar trabajo, y si sumamos su numero a la poblacion activa de Rumania (9 millones de personas) el resultado seria aun peor que el de España, llegandose a una tasa real de paro del 23% (en España se esta a punto de llegar al 20%, eso si, con practicamente con todos sus potenciales trabajadores en el pais).

La llegada del capitalismo tras 1989 trajo como primera consecuencia la destruccion del tejido industrial rumano, y la necesidad de que mas de un millon de rumanos tuvieran que salir del pais buscandose la vida (porque dentro no tenian posibilidades de subsistencia). Esto facilito el maquillaje estadistico de la economia rumana, pero realmente los ciudadanos huidos de la situacion catastrofica lo hicieron porque aqui no tenian empleo, por lo que, a efectos estadisticos, deberian tenerse en cuenta para analizar la situacion del mercado de trabajo en el pais. Esto sin contar la gran cantidad de rumanos que, como hemos visto por la baja tasa de poblacion activa, por una u otra razon ni siquiera buscan trabajo.

Por lo tanto, concluimos que, a pesar de que las estadisticas oficiales den un 6,6% de tasa de paro, y que los altos cargos se alegren de que los rumanos emigrados no vuelvan en masa porque seria realmente un desastre, si contamos como ciudadanos rumanos a los que emigraron para encontrar el trabajo que aqui no tienen, la estadistica real subiria al 23%, un numero mucho mas ajustado a las otras cifras desmoralizadoras de la economia rumana, cifras que, como la tasa de paro, no tienen visos de dejar de crecer.

La emigracion siempre fue un recurso de los estados con una economia desastrosa para evitar el exceso de paro y su grave situacion social consecuente. Recordemos que uno de los pilares en el que el franquismo baso su propaganda de bienestar economico fue en los millones de españoles que trabajaban en otros paises europeos o americanos, y que dejaron de engrosar el ejercito de desempleados que la economia nacional no podia absorver.

Que no esten pidiendo trabajo en casa porque tuvieron que recurrir a buscarlo fuera no justifica que no se tengan en cuenta a la hora de analizar objetivamente el mercado de trabajo interior. Evidentemente, tanto la España de Franco como la Rumania de Iliescu, Constantinescu y Basescu, los tres presidentes de la Rumania neoliberal, no son paises con poco paro, sino con parados que tuvieron que huir del pais por la imposibilidad de que su gobierno les solucionara su derecho a un trabajo. Si hablasemos de trabajo digno ya seria la repera.

http://www.cotidianul.ro/desi_oficial_este_de_doar_6_6_somajul_sare_de_20-97603.html

-----------------------------------------------------------------------------

Numărul şomerilor a ajuns, conform datelor de la finalul lui august, la 601.673, adică o rată a şomajului de 6,6%, aşa după cum a anunţat recent preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), Silviu Bian. Numărul şomerilor a crescut pentru a paisprezecea lună consecutiv, această cifră părând bună în comparaţie cu media din UE (9,5% în iulie), în ciuda faptului că România ocupă locul patru în clasamentul celor mai slabe economii ale Uniunii.

Totuşi, căderea PIB-ului, estimată la 7 sau 8 la sută faţă de anul trecut, este cea mai mare din cele 27 de ţări ale instituţiei europene. Bineînţeles că aceste statistici nu îi numără şi pe românii care se află în afara ţării, căutând de lucru în alte state mai prospere. Pentru a fi considerat şomer trebuie să fi inclus în baza de date a ANOFM şi trebuie să fi disponibil în orice moment pentru slujba oferită. Silviu Bian afirmă că majoritatea românilor emigraţi nu se va întoarce, aşa că rata şomajului nu riscă să crească în formă alarmantă, conform unui studiu al aceleiaşi agenţii ale cărei concluzii sunt că doar 1% dintre cei plecaţi vor reveni în România.

Pe de altă parte, rata populaţiei active din România este una dintre cele mai joase din Europa (populaţie între 16 şi 65 de ani incorporată în piaţa de lucru), ajungând la 63,9%, adică cu 17 % mai mică decât cea mai mare din UE (în acest caz, Suedia, cu 79,3%), media din Uniunea Europeană fiind de 70 %. Rata populaţiei active măsoară numărul de persoane care sunt încorporate pe piaţa muncii sau caută de lucru, în contradicţie cu rata populaţiei active din punct de vedere economic, adică numărul celor care au vârsta potrivită pentru a munci, indiferent dacă doresc să o facă sau nu. În acest sens, rata atât de mică a populaţiei active din România semnifică faptul că, în ciuda numărului posibil de muncitori, doar 63,9% s-a integrat pe piaţa muncii, exercitând o activitate laborală sau fiind cel puţin în căutarea ei.

Luând în calcul faptul că în România există, conform ultimului recensământ, 14,74 milioane de persoane cu vârste cuprinse între 16 şi 65 de ani şi 1,5 milioane afară, concluziile pot fi diferite. Dacă recunoaştem că toţi românii emigraţi au plecat din ţară fiindcă le-a fost imposibil să găsească de lucru şi dacă îi adăugăm la numărul populaţiei active din România (9 milioane de persoane), rezultatul ar fi chiar mai rău decât cel din Spania, ajungându-se la o rată a şomajului de 23 % (Spania este pe punctul de a atinge borna de 20%, cu toţi potenţialii săi muncitori înăuntrul ţării). Sosirea capitalismului după 1989 a adus, ca primă consecinţă, distugerea industriei şi necesitatea ca mai mult de un milion de oameni (asta este cifra oficială, dar în realitate sunt mult mai mulţi) să fie obligaţi să plece din ţară căutân un trai mai bun (pentru că în ţara lor le era imposibil să supravieţuiască).

Acest lucru a facilitat machiajul statistic al economiei româneşti, însă, în realitate, cetăţenii alungaţi de situaţia catastrofală au făcut-o pentru că aici nu aveau de lucru, în consecinţă, statisticile ar trebui să ţină cont de această situaţie.Aceasta, fără a mai lua în considerare cantitatea de români care nici măcar nu caută de lucru. Aşadar, ca şi concluzie, în cuda statisticilor oficiale care indică un 6,6% rată a şomajului, în ciuda faptului că potentaţii zilei se bucură că românii emigraţi nu revin acasă în masă , pentru că acest lucru ar fi realmente un dezastru procentul de 23% reprezintă adevărata rată a şomajului. El s-ar adăuga la alte cifre demoralizatoare ale economiei româneşti, cifre care, ca şi rata şomajului, nu au perspective de a scădea.

Emigraţia a fost dintotdeauna o şansă pentru statele cu o economie dezastruoasă de a evita excesul de şomeri şi context social grav pe care acestal-ar provoca. Reamintesc faptul că unul dintre stâlpii pe care franchismul şi-a bazat propaganda de bunăstare economică în Spania au fost milioanele de spanioli care lucrau în alte ţări europene sau de pe continentul american şi care astfel nu au mai îngroşat rândurile şomerilor pe care economia nu îi mai putea susţine. Faptul că nu se află în ţară cerând de lucru, fiindcă au trebuit să îl caute peste graniţă, nu justifică absenţa lor din statisticile care analizează obiectiv piaţa muncii interne. Evident, atât Spania lui Franco, cât şi România lui Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, cei trei preşedinţi ai României neoliberale, nu sunt ţări cu şomaj redus, ci cu şomeri obligaţi să plece în alte ţări, fiindcă guvernul propriu a fost incapabil să le soluţioneze dreptul la un loc de muncă. Iar dacă am începe să vorbim despre demnitatea acestui loc de muncă, situaţia ar fi şi mai rea.

http://www.cotidianul.ro/desi_oficial_este_de_doar_6_6_somajul_sare_de_20-97603.html